Trecătorul

1. Îmi vine în minte vestita inscripție dantescă:
"Lăsați orice speranță, voi care intrați!" Ce mai glumă.
Trecătorule, îndepărtează-te cât poți de poartă
Și totuși, cât timp mai respiri trage speranță de viață.
 * * *
2. Înainte de moarte lebăda nu ţipă, cântă.
Era legenda vechilor greci. Platon o confirmă.
Izvor poetic pentru Alecsandri cel suferind.
Scria: "La moarte mă voi duce ca lebăda cântând".
 * * *
3. Mereu există conflicte între generaţii.
Fiul ura viața cazonă, avea atracții
Pentru studiul muzicii şi literaturii.
Un protector valoros al artelor şi iubirii.
 * * *
4. Fostul meu iubit, noua mea durere,
Voi șterge urma lacrimilor mele.
E mai greu să cunoști îndrăgostitul
Decât să golești marea cu paharul.
 * * *
5. Un aventurier a plecat spre muntele
Ce sărută cerul. Grele au fost potecile.
Prin junglă s-a orientat, focul l-a ocolit,
Apa liniștită l-a dezamăgit. Foarte trist.
 * * *
6. Admiram priveliştea extraordinară de pe insulă.
Voi lua o căsuţă de vacanţă în Golful Francezului.
Gândeam şi visam ca şi cum eu nu voi muri niciodată.
Zâna n-a vrut să se piardă în inima mea, a sublimului.
 * * *
7. Dragostea e primăvara eternă din noi
Ce răspândește fericirea pretutindeni.
Jurămintele lui au fost scrise în vânt.
Trecutul, ca un bagaj, nu trebuie cărat.
 * * *
8. Vine toamna şi frunzele îşi schimbă culoarea.
Iarnă revine. Întâlnirea cu sălbatica
Nordică este curată magie. Crede-mă!
Cu greu am ancorat dragostea. Înţelege-mă!
 * * *
9. În zilele reci de toamnă, gânditorul
Aprindea focul, dar nu suporta fumul
Și se ducea să urmărească de pe mal
Cum uscăciunile plutesc duse de val.
 * * *
10. Cântul privighetorii pe creangă uscată
Era oare chemarea dragostei la viață?
Un zâmbet șters, o tristă aducere aminte
Au înrourat ochii ce n-au știut să uite.

Inainte
« Prev Post
Inapoi
Urmstorul »